La Multi Ani!

La multi ani Cosmin!

[[Nici acum n'am uitat de melodia asta ;)). ]]

Parintii nu cred in mine

Imi urasc parintii, am spus-o si cu asta basta. De ce ii urasc? s-o luam cu inceputul.
Parintii mei sunt unici, nu in sensul bun al cuvantului... Sunt genul de parinti care promit "daca iei premiul I iti luam bicicleta/ te lasam in tabara/ bla bla bla". Opt ani la rand am luat premiul I, n-am bicicleta, in tabara nu m-am dus; motivatia a fost urmatoarea : "daca te plimbi cu bicicleta si faci accident? daca te imbolnavesti in tabara?". Mdah. Sa continuam, sunt genul de oameni care nu mi-au zis niciodata "suntem mandri de tine ca ai facut cutare lucru bine". Nuuuuuuu!!!! Intotdeauna ai avut grija sa speculeze greselile cele mai mici si sa mi le bage pe gat iar si iar. Cati parinti isi numesc copilul ratat si-i spun ca n-o sa ajunga nimic in viata? Sau din cauza unei restante iti scot ochii toata vara?
Cati parinti cauta cele mai neverosimile motive de cearta si dupa aia (daca incerci sa-ti iei apararea) iti spun ca tu esti cel obraznic/nesimtit/nerecunoscator, ca i-ai dezamagit din toate punctele de vedere si ca nu o sa iasa nimic bun din tine cand o sa fii mare?
Stau si ma intreb : daca eram mai proasta erau mai multumiti? Daca eram genul de fata care vine gravida acasa fara sa stie cine e tatal erau multumiti? Daca functionam pe baterii, nu mancam si nu ceream bani pentru diverse motive erau multumiti? Ce trebuie sa fac ca sa fie multumiti naibii odata?
Am ajuns sa-mi doresc sa-i omor in somn (poate am probleme grave, poate nu) sau sa-mi doresc sa moara mai repede ca sa scap de toate reprosurile lor. Vreau sa ma duc in alta parte numai sa nu-i mai aud.
Deci parintii mei, nu datorita voua sunt azi ceea e sunt. Voi mereu m-ati vazut ca o ratata care habar nu are pe ce lume traieste. Eu cred ca voi nu stiti in ce lume traiti. Habar nu aveti de cele mai elementare notiuni de comunicare sau psihologie, care tin de bun simt. Daca as avea nevoie sa vorbesc cu mama in toiul noptii, n-as obtine decat o injuratura. ATAT. Daca am o problema grava nu ma pot baza decat pe mine. Asa ca parintii mei, ar fi bine sa inchideti gura pentru ca nu ma cunoasteti deloc. Iar de la anul nu mai vin acasa, chiar de o fi sa dorm intr-un canal.
Nu sunt o ratata, nici o nesimtita. Sunt fata voastra care mai face greseli, dar voi niciodata n-ati fost in stare sa vedeti dincolo de asta. Sper sa ne despartim cat mai curand.