duminică, 12 octombrie 2008

Viziunea lui Cioran despre moarte

Oare cati oameni se gandesc, in fiecare zi, la moarte? Deseori ma framanta aceasta intrebare deorece cred ca numarul acestora este din ce in ce mai mare cu cat inaintam mai mult in timp. De aici a inceput framantarea mea despre moarte si momentul in care o sa vina.
Asa cum ne spune Cioran in citatele de mai jos, e un subiect pe care multi il ocolesc, din cauza fricii, dar in momentele grele din viata, oricine si-ar dori sa scape de toate problemele printr-un singur mod: sfarsitul.
"Ani de zile, o viata de fapt, sa nu te fi gandit decat la ultimele clipe, ca sa constati, cand te apropii, in sfarsit, de ele, ca va fi fost degeaba, ca gandul mortii ajuta la tot, doar sa mori nu!"(1)
"Nu ne dorim moartea decat in suferintele nedefinite; fugim de ea la cea mai mica suferinta clara."(2)
"Omul accepta moartea, dar nu ceasul mortii sale. Sa mori oricand, numai cand trebuie sa mori nu!"(3)

Traim intr-o societate ce-ti ia totul, dar care iti interzice sa te omori. Nu gasesti alta solutie decat sa-ti astepti sfarsitul sau in ultima instanta, sa faci ce-i interzis, sinuciderea. Multi dintre voi v-ati gandit la intreruperea brusca a acestei vieti, dar dupa ce faptul a fost consumat, nenorocirea s-a produs, momentul greu a trecut, ce rost mai are moartea?
Din (4) trag concluzia ca daca ai vrea sa te sinucizi, va trebui sa o faci inainte ca momentele grele sa apara, deci va trebui sa o faci atunci cand esti fericit, cand totul e bine, dar in acele momente, moartea nu mai are niciun rost.
"E inutil sa-ti iei zilele, pentru ca intotdeauna o faci prea tarziu."(4)
"Sa te ucizi pentru ca esti ceea ce esti, da, dar nu pentru ca intreaga omenire te-ar putea scuipa in fata!"(5)
Cu toate acestea, trebuie sa vedem moartea ca pe un lucru normal, cu bune si rele.
"Sa spui ca atatia si atatia au reusit sa moara!"(6)

Conform celor relatate de Cioran mai jos, moartea se pare ca are si laturi pozitive, ce fac, ca impreuna cu cele negative, sa echilibreze intr-un final sufletul.
"Daca moartea n-ar avea decat laturi negative ar fi un act irealizabil"(7)
"Moartea nu e pe de-a-ntregul inutila. Tocmai datorita ei ne va fi dat, poate, sa redobandim totusi rastimpul de dinainte de nastere, unicul nostru spatiu..."(8)
"Moartea e salvarea celor care vor fi avut gustul si darul esecului, e rasplata tuturor celor care n-au reusit, n-au tinut sa reuseasca... Ea le da dreptate, e triumful lor. In schimb, pentru ceilalti, pentru cei care au tras din greu ca sa reuseasca si care au reusit, ce rusine, ce palma!"(9)

Moartea nu o sa vine niciodata cand te astepti, nu o sa aiba loc atunci cand ti-o doresti, ci dimpotriva, ea o sa apara atunci cand ti-o doresti mai putin, pentru ca ne face cea mai mare favoare, ne da ocazia sa murim fericiti.

1,2,3,4,5,6,7,8,9 - Emil Cioran,"Despre neajunsul de a te fi nascut", editura Humanitas, 2007.

PS: Prin interediul acestui articol, anunt retragerea mea de pe acest blog. Nu va ganditi ca o sa plec si nu o sa mai trec pe aici, ci doar nu o sa mai postez.