Ce-am avut, ce-am pierdut şi ce am

În fiecare dimineaţă ne trezim şi ne uitam în oglindă, moment în care încerci să recapitulezi rapid ce-ai facut pănă atunci şi ce trebuie să faci, atunci observi că nu-ţi mai place nimic din ceea ce faci. Nu-ţi mai plac parinţii care stau mereu la picioarele tale şi au grijă să nu cazi de acolo de sus unde te ţin, nu-ţi mai place să ai totul de-a gata, nu-ţi mai place nimic de fapt, urăşti tot ce legat de acea casa, eşti revoltat, vrei libertate, vrei ceva nou.

Dar perioadele vin şi trec, bucuros faci pasul spre acel nou. Un nou care nu e deloc simplu, un nou care de fapt iţi poate fi sfârşitul, moment în care ţi se derulează prin faţa ochilor tot ce-ai avut, iar lacrimile care stau de mult la pândă sunt gata să ude patul străin în care-ţi petreci noua viata te fac să realizezi cu adevărat ce ai pierdut.

Mi-ar fi placut să mai existe şi acum cineva care să aibă grija să-mi ureze toate cele bune de fiecare dată când plec pe uşă, să existe cineva care imediat cum intra pe usa sa vină la mine şi să-mi spună "nu mai freca menta, pune mana si invata", cineva care să mă trezească frumos cu o vorba bună şi poate un mic masaj în locul alarmei blestemate de la telefon, cineva care să mă întrebe dacă mi-e foame, daca am ceva de spălat sau dacă mă simt bine etc.
Nu mai am nimic din toate aceste lucruri, atunci le uram, acum mi le doresc nebun.

Ce am?
Am viaţa înainte, libertate ce nu încape în cuvinte, singuratate peste limite şi prieteni buni pe care şi i-ar dori oricine.

Voi ce-aţi pierdut? Ce aveţi?