De ce minţim?

Din totdeauna omul a împărţit acţiunile în două tipuri: rele sau bune. Dar modul în care societatea s-a schimbat a făcut ca limita dintre cele doua acţiuni să fie aproape inexistentă uneori. Ce e rău pentru unul, e bine pentru altul.
Desi suntem captivi în realitate, noi oamenii, am găsit o soluţie prin care să evadăm din aceasta: visul.
Ne place să visăm în special lucruri frumoase şi plăcute, iar visul fiecăruia este cu atât mai frumos cu cât imaginaţia e mai bogată. Visele sunt bune atâta timp cât nu depăşesc pragul imaginar şi se confruntă cu realitatea.
În prezent, am devenit o societate fără limite.
Unii nu visează deloc, alţii prea mult şi oricum am privi acestea nu le putem cataloga ca fiind rele sau bune.
Lumea visătorilor e zdruncinată de fiecare dată când se lovesc cu realitatea, cu societatea.
Evitarea acestor spulberări de idealuri a avut o unică soluţie: minciuna.
Bineînţeles că şi aceasta a evoluat. Astfel că minciuna ajuns ca uneori să fie chiar vitală.
În zilele noastre, minciuna nu doar că protejează visele, dar şi deformează adevărul şi realitatea.
În societatea în care limitele nu mai există, minciuna a luat deseori locul adevarului, iar necesitatea de a minţi creşte odata cu evoluţia noastră.
De ce folosim minciuna dacă avem adevărul, care poate reflecta realitatea cel mai bine ?
Pentru că adevărul doare, e crud, e nemilos, e insuportabil, dar şi inevitabil uneori. Adevărul este ceea ce vezi, adevărul este societatea, e viaţa.
Minţim ca să fugim de realitate, să scăpăm de adevăr. Minţim ca să ne facem viaţa mai plăcută măcar în scurte momente. Minţim ca să ascundem adevăruri dureroase. Minţim împotriva oricărui lucru care ne-ar face rau şi ne-ar spulbera fericirea. Minţim pentru o viaţa mai buna.
Dar minciuna aduce doar minciună. Cei care trăiesc în minciună, mor în realitate.

Ştii să faci diferenţa dintre adevăr şi minciună ?