Am avut perioade în care totul mergea bine. Totul se întâmpla prea bine ca să fie adevărat, atât de bine încât am vrut ca acele perioade bune şi fericite să le pun pe seama altcuiva decat a mea. Am căutat motive, am căutat ceva puternic şi care poate justfica aşezarea acelor evenimente atât de perfect.
Născut cu frica de Dumnezeu, mereu am pus aceste fapte pe seama Lui. Bineînţeles că mai exista o variantă, norocul. Acesta însă nu mi-a plăcut niciodată. Nu cred în el şi nu-mi place cum sună, mereu l-am asociat cu ceva ce vine din partea răului.
Dar zilele în care eram un om cu frică de Dumnezeu încep să devină doar simple amintiri şi simt nevoia să caut un al motiv, un alt element mai puternic.
Azi i-am găsit raspunsul, am găsit acel lucru care nu doar le explică dar şi există, toata lumea îl foloseşte. Care nu doar că există, dar îl traim, îl măsurăm, fără el viaţa ar fi un haos şi care mai mult decât atât, îl simţim pe pielea noastră.
Da, răspunsul îl avem mereu în faţa noastră şi dacă există vreodată ceva pe lumea asta care poate aşeza lucrurile bine atunci acela este timpul.
Timpul nu are reguli multe cum are Dumnezeu şi nici toane ca norocul.
Trăim în secolul vitezei, secol în care se pare că timpul nu mai are loc, dar cum în lumea asta totul e pe dos, este evident că singura cale de a crede în timp este să fii răbdător.
Am încercat să-i fac mereu pe plac, iar acum simt că am devenit prea răbdător. Atât de răbdător încat atunci când am pierdut o persoană dragă am privit ca un simplu spectator şi nu am făcut nimic. Acum e prea târziu. Aşa va fi mereu.
Ai avut perioade în care totul a mers perfect? Dacă da, pe seama cui ai pus? Esti răbdător? Ai pierdut vreodată din cauza răbdării?
PS: în timpul scrierii acestui articol o porţie de cartofi prăjiţi a devenit cărbune, va rog să nu mă dezamăgiţi :p.
Coucou
-
Oh, non! La mangouste vient de se rendre compte que presque tous ses
voisins sont quittés leurs maisons!!! Vraiment, vous etes où tous? La
mangouste n’a pl...
Acum 11 ani
Postări
9 comentarii:
nu, eu nu o sa te dezamagesc pentru ca m-ai dezamagit tu ca asa un entry. De ce il inlocuim pe Dumnezeu cu filozofii greoaie, cu reguli multe si grele si uitam de simplitatea lui Cristos? Atat ne-ar mai trebui, sa ne inchinam timpului. Mai degraba ar trebui sa folosim timpul in mod intelept, nu sa il veneram.
baboo,unde e simplitatea lui Hristos? Din cate stiam,exista Decalogul,care nu e deloc simplu de respectat,tinand cont de tot ceea ce e in jurul nostru.
Nu spune nimeni ca ar trebui sa ne inchinam timpului,doar ca oamenii au nevoie de ceva sigur,iar,din punctul meu de vedere,trecerea timpului e ceva sigur [la fel ca moartea si taxele 8-|..] in comparatie cu modul in care Cel de Sus face dreptate.
* asa iti trebuie daca in loc sa stai in bucatarie sa ai grija de mancare scrii articole sau joci Worms >:).
il inlocuiesc pentru ca deseori pentru mine nu a fost El raspunsul.
El poate fi raspunsul la toate intrebarile noastre. Noi nu vrem sa fie, pentru ca de multe ori ce vrem noi nu corespunde cu ce vrea El pentru noi. Decalogul nu l-a adus Cristos, poruncile lui Cristos sunt de fapt transpuneri ale caracterului Sau. A nu fura, a nu minti, a nu preacurvi,etc. Dumnezeu ne vrea binele, de-aia avem porunci.
Da, timpul e esential, il putem folosi in folos sau sa il irosim.
Stiu ca Decalogul nu a fost adus de Hristos si ca,altfel spus,Hristos e in acele porunci.Insa,tot mai des se intampla ca cei care incalca poruncile..sa zicem,drept exemplu:"Sa nu ucizi." sau "Sa nu furi.",scapa nepedepsiti.Apropo,nu'mi spune ca vor plati pe lumea cealalta,ca nu simt ca mi'ar fi mai bine stiind asta.
Dumnezeu e justificarea a tot ce-ar putea sa mearga rau... personal nu cred si nici n-am crezut, prea multe lucruri care nu se leaga in biblie si in toata religia... si da, stiu, credinta nu inseamna sa accepti neregulile bibliei sau ale religiei. Dar Dumnezeu, daca exista, m-a dezamagit de prea multe ori ca sa-L mai pot ierta. Asa ca am decis sa cred in mine.
Nu vreau sa cred in mine pentru ca nu vreau sa ajung narcisist, desi de cele mai multe ori lucrurile care mi s-au intamplat bine, au fost pentru ca le-am gandit asa. De fapt, daca vrei ceva, atunci fa-ti singur, fa cu mana ta si nu astepta de la Dumnezeu sau altcineva.
Dar nu vreau sa cred in mine, cel putin momentan, prefer timpul.
hai sa imi dau si eu cu parerea :) am ajuns si eu sa nu mai cred in " 'al de sus " pentru ca nu mi se pare in regula sa imi pun viata in "mainile" altuia. prefer sa am incredere in mine, sa imi atribui mie reusitele si sa ma cert tot pe mine cand gresesc. e prea usor sa crezi ca cineva iti guverneaza viata; e ca si multele cazuri vazute la tv cand se plang unii ca le-a luat dumnezeu casa sau pe cineva drag; noi suntem singurii responsabili pentru actiunile noastre.
just my 2 cents :p
da vali e asa cum zici tu, numai ca eu nu vreau sa par asa sigur pe mine, plus de asta nu-mi place sa-mi asigur mie reusitele, nu vreau sa ajung prea mandru de mine daca se va intampla vreodata sa am prea multe reusite.
prefer sa dau totul in "vina" timpului si sa-mi impart fericirea reusitelor cu persoana iubita.
Trimiteți un comentariu